Tipuri de mișcări tectonice

           Dicționarul geologic definește tectonica ca fiind: ”disciplină care are ca preocupări studiul mecanismului de declanșare și desfășurare a proceselor tectonice” și ”tectonica unei regiuni este ansamblul deformărilor care au afectat formațiunile constituente ale unei regiuni și aranjamentul actual al acestora”.

           Pornind de la aceste definiții, în acest articol vom aborda tipuri de deformări și de schimbare a poziției inițiale a stratelor sau corpurilor geologice existente în scoarța terestră.

  1. Astfel, un corp geologic poate suferi transformări de tip ruptural sau de tip plicativ.

Deformările rupturale:falie inclinatafalie de decrosare

         

falie normala

falie inversaÎn urma deformărilor de tip ruptural, cea mai frecventă deformare o reprezintă falia. Falia poate fi definită ca fiind o fractură care desparte un volum (inițial) de roci, în două blocuri. Blocurile pot fi denivelate pe verticală sau pe orizontală. Pasul denivelării poate varia foarte mult și anume de la câțiva centimetri la câteva mii de metri.           Printre structurile de natură rupturală cele mai frecvente, dar și cu implicații asupra reliefului sunt grabenul și horstul.

       Grabenul reprezintă un compartiment, o zonă coborâtă mărginită de falii paralele. În natură, unui graben îi corespunde o zonă depresionară;

graben

           Horstul reprezintă un compartiment, o zonă ridicată față de unitățile din jur; în natură îi corespunde o regiune ridicată (horstul Munților Poiana Ruscă).horst

          Deformările plicative reprezintă procesul de cutare al stratelor. Ele pot fi cutări simple (de tip anticlinal și sinclinal) până la cutarea foarte complicată a stratelor.orizontal

2. Mișcările orogenetice. Aceste mișcări reprezintă mișcările de cutare ale scoarței terestre (de încrețire) care conduc la formarea lanțurilor muntoase. Ele se produc în zonele ”labile” ale scoarței, adică la marginile active ale plăcilor tectonice.cutata

             În timpul expansiunii fundului oceanic, pe margine se acumulează sedimente. Când expansiunea încetează, bazinul oceanic începe să se închidă, iar la marginea unuia dintre cele două continente are loc fenomenul de subducție cu toate fenomenele care se manifestă aici, printre care: formarea arcurilor vulcanice, deformarea și cutarea scoarței de tip continental etc.

            Prin origine, dar și prin faptul că aceste arii ale scoarței terestre sunt extrem de labile, ele sunt potențiale zone de formare a catenelor montane.

           Într-un final, bazinul oceanic se închide și cele două continente vin în contact direct. Din scoarța oceanică nu mai există decât rămășițe care au fost ridicate la suprafață pe planul Benioff, rămășițe care vor constitui ”lipiciul” dintre cele două plăci continentale. Rezultă deformarea puternică a scoarței și formarea unei catene montane (un exemplu clar îl constituie lanțul Munților Himalaya, formați în ”zona de întâlnire” a Eurasiei cu peninsula Indiană). urmează scara geocronologica și orogenezele

          Mișcările epirogenetice: putem spune că reprezintă mișcările pe verticală ale scoarței terestre. Trebuie să avem în vedere că plăcile plutesc pe astenosferă și sunt într-un echilibru izostatic.structura initiala

Astfel, dacă există situații când o regiune este acoperită de o masă de gheață (exemplu ghețarii de calotă) sau se acumulează sedimente, placa devine mai grea pe o anumită porțiune a ei și începe să se afunde lent în astenosferă până la restabilirea echilibrului. Dacă dimpotrivă, există cauze care fac ca o anumită porțiune ”să devină mai ușoară” (de exemplu o erodare foarte intensă, topirea ghețarilor etc.) ea devine mai ușoară și se va ridica până la restabilirea echilibrului.transgresiune

În aspectul general al Terrei importantă este modificarea liniei țărmurilor, rezultând în această situație următoarele fenomene: prin lăsarea lentă a continentului (epirogeneză negativă) are loc înaintarea apelor Oceanului Planetar peste continent, fenomen numit transgresiunea marină; dimpotrivă, prin ridicarea lentă a continentului (epirogeneză pozitivă) are lor retragerea apelor Oceanului Planetar de pe continent, fenomen numit regresiune marină.regresiune marina

Reclame


Categorii:clasa a 9 a, pentru elevii de liceu

Etichete:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: