Evoluția paleogeografică a scoarței terestre

               Continentele și oceanele reprezintă, așa cum am stabilit în articolul anterior cele două mari structuri geologice ale scoarței terestre (bazaltică / oceanică, granitică / continentală). Este cunoscut faptul că tehnica actuală a investigat mai mult indirect starea fizică și compoziția chimică din interiorul Terrei, astfel încât explicarea structurii și evoluția scoarței s-a făcut în special prin teorii și ipoteze. Astfel, cercetările geologice (strate de roci și faună fosilă) au condus la concluzii certe cum că a existat și există o continuă evoluție a formei și poziției continentelor. S-a demonstrat că în fiecare continent actual există un nucleu foarte vechi – ”scut” – la care, pe parcursul perioadelor geologice, s-au adăugat noi uscaturi.

          Există multe ipoteze referitoare la originea și evoluția celor două mari structuri, însă marea lor majoritate admit faptul că diferențierea dintre cele două tipuri de scoarță (continentală și oceanică) a început în urmă cu aproximativ 5 miliarde de ani, atunci când materia mai ușoară de la exteriorul Pământului a început să se solidifice dând naștere învelișului numit scoarță. Printre cele mai numeroase ipoteze referitoare la apariția și evoluția actualelor continente și oceane putem enumera: Ipoteza expansiunii Globului, Ipoteza translației continentelor, Tectonica globală etc. Dintre acestea, ultimele două vor face obiectul articolelor ce urmează.

          Ipoteza translației continentelor a fost pentru prima dată formulată de meteorologul german A. Wegener în lucrarea sa Originea continentelor, lucrare publicată în anul 1912.

           Wegener pornește de la ideea că inițial a existat un singur continent și un singur ocean. Datorită mișcării de rotație, continentul a început să execute o mișcare de translație (sau de derivă) pe pătura vâscoasă de dedesubt, pătură cunoscută și sub numele de SIMA. Translația se făcea către vest, deoarece reprezenta o ”rămânere în urmă” față de mișcarea de rotație care se executa (și se execută) către est. Totodată, masele continentale se deplasează și dinspre poli spre ecuator, acolo unde mișcarea de rotație are o viteză maximă. Alunecarea continentelor era însă inegală ca intensitate astfel încât, masa continentală, unică în primă fază, s-a rupt în bucăți pe liniile de minimă rezistență, rezultând mai multe continente. Acestea la rândul lor, încep să se deplaseze cu viteze diferite, rezultând rând pe rând continentele și oceanele actuale ale Terrei.

          Geologii au stabilit etape distincte cu durată diferită (ere, perioade, epoci sau vârste), fiecare fiind caracterizată prin anumite elemente evolutive specifice.

          Precambrian – începe în urmă cu cca. 4,6 miliarde de ani în urmă; în această eră s-a individualizat scoarța continentală; spre sfârșitul acestei ere s-au dezvoltat forme elementare de viață în bazinele oceanice – trilobiți (crustacee);

fossil-1191738_1920

trilobiți

 

          Paleozoic – durează până ce plantele evoluează la primele urme de gimnosperme iar fauna atinge în evoluția ei treapta de reptile primitive; are loc orogeneza caledonică, care conduce la formarea primelor lanțuri muntoase de pe Terra, iar spre sfârșitul erei, a doua orogeneză – hercinică. Despre ce unități de relief s-au format în fiecare orogeneză o să discutăm într-un articol ulterior.

           Mezozoic – începe cu dezvoltarea amoniților și a reptilelor mari și s-a încheiat cu dispariția acestora. Acestei ere îi corespund mișcările orogenetice kimerice și parțial alpine;

ammonit-3235509_1920

amoniți

 

          Neozoic – începe cu apariția mamiferelor placentare, care se și diversifică foarte mult;

         Cuaternar – cu cele două mari perioade importante în definitivarea reliefului: Pleistocen – răcirea climei și instalarea ghețarilor (marile glaciațiuni) și Holocen (în care ne aflăm în prezent), încălzirea climei și retragerea ghețarilor de calotă (vom discuta detaliat la relieful glaciar).evolutia_terra

          Geologii au reușit să descopere, cu destulă precizie, modul în care au evoluat (apărut) continentele și bazinele oceanice în configurația lor actuală. Astfel, pe baza modului în care se deplasează plăcile, analizând fosilele precum și stratele geologice, s-a refăcut configurația continentelor și oceanelor în diferite etape precum și evoluția acestora în viitor.

ev1

Pangaea și Panthalasa

Astfel, s-a putut reface evoluția paleogeografică a scoarței terestre începând de acum cca. 200 milioane de ani, când Atlanticul nu exista decât ca o simplă fisură în scoarța terestră iar Americile erau lipite de Europa și Asia. În acea vreme, exista un singur continent – Pangaea – și un singur ocean – Panthalasa.

 

 

         La sfârșitul Mezozoicului, unicul continent se fragmentează, formându-se riftul Atlanticului de Nord care se lărgește continuu. Tot acum apare o falie de transformare care conduce la formarea unei mări – Marea Thetys. Aceasta desparte unicul continent în două noi continente: Laurasia (în nord) și Gondwana (în sud). Alt rift separă mai târziu Gondwana de Australia (care era unită cu Antarctica), iar o altă falie a acestui rift desprinde India de Africa. În fine, se dezvoltă și riftul Atlanticului de Sud care va separa Africa de America de Sud și va individualiza bazinul Oceanului Atlantic.

ev2

           În faza următoare Africa este împinsă spre Europa iar Marea Thetys începe să se închidă (din ea se mai păstrează doar Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Azov și Marea Caspică). India este împinsă spre nord, se desprinde și se formează Insula Madagascar și se schițează riftul ce va despărți Antarctica de Australia.

ev3          Ulterior se formează Marea Roșie, se detașează Peninsula Arabă, India ”se sudează” de Asia iar Marea Thetys ”dispare” de tot (este situația actuală).

        Ce previziuni fac geologii? Extinderea Oceanelor Atlantic și Indian și restrângerea Pacificului; lărgirea Mării Roșii și unirea sa cu Marea Mediterană care în schimb se va restrânge; legarea Peninsulei Arabe de Asia și

ev4lărgirea riftului est-african; separarea celor două Americi și desprinderea Peninsulei California de America de Nord etc.

       Ce va urma? Nu pot să spun rămâne de văzut……cert este că planeta Pământ evoluează din toate punctele de vedere: de la climă până la fizionomia continentelor și oceanelor….totul este într-o continuă schimbare….

ev5-2.jpg

Reclame


Categorii:clasa a 9 a, pentru elevii de liceu

Etichete:, , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: