Scoarța terestră, plăcile tectonice ale Terrei

            În funcție de rocile predominante, structura scoarței este formată din trei pături diferite: pătura bazaltică (sau oceanică), pătura granitică (sau continentală) și sedimentară.strucutra scoartei

            Pătura bazaltică se găsește atât sub continente cât și sub oceane (pe fundul acestora), având grosimi de aproximativ 10-20 km. Cea granitică este mai groasă (15-40 km) și se găsește în special la continente, lipsind pe o bună parte de pe fundul oceanelor.

            Pătura sedimentară este formată în special din materiale provenite din distrugerea rocilor preexistente de către agenții externi (apa de ploaie, apele curgătoare, vânt, ghețari, radiație solară etc.). Grosimile acesteia sunt variabile (de la 0 la 20 km), dar acoperă suprafața Pământului în proporție de aproximativ 75%.

           Trebuie însă menționat, că la scară globală, se poate vorbi de o crustă oceanică și de una continentală. Între ele există deosebiri atât în ceea ce privește originea, cât și în ceea ce privește natura lor.

            Astfel, crusta oceanică este de origine internă (materia din care este formată provine din astenosferă) și se găsește sub forma unei topituri care prin răcire se solidifică. Scoarța oceanică se mai numește și bazaltică.

           Crusta continentală este în general de origine externă și provine din acumularea detritusului rezultat din distrugerea scoarței preexistente sun acțiunea agenților externi. Scoarța continentală se mai numește și granitică.sectiune prin litosfera

            Scoarța se prezintă sub forma unor ”blocuri” diferite ca și proprietăți, blocuri ce poartă numele de plăci tectonice. Astfel, pe suprafața Terrei se deosebesc trei tipuri de plăci:placi majore

  1. Plăci majore: se mai numesc și macroplăci. Acestea sunt în număr de șase: placa euroasiatică (Europa și Asia) este formată în special din scoarță continentală; placa pacifică (pe fundul oceanului Pacific) este formată din scoarță bazaltică; placa americană, africană, antarctică și indo-australiană cuprind continentele dar și porțiuni din scoarța oceanelor limitrofe.
  2. Mezoplăcile (cea de a doua categorie de plăci) au rezultat din fragmentarea marginilor plăcilor majore; ele sunt formate în general din scoarță oceanică și putem enumera aici: plăcile Nazca, Cocos, Gorda, Filipinelor (toate cele patru se află la marginea plăcii Pacifice), Caraibilor (între cele două Americi), Somaleză și Arabă (în partea de est a Africii).
  3. Numeroase microplăci care au rezultat fie din consumarea foarte lentă a unor plăci foarte vechi fie din fragmentarea celorlalte două (1 și 2).

Plăcile nu sunt fixe, ele ”se deplasează” foarte lent (de la câțiva cm pe an la 10-20 cm/an). Cum avem de unde să știm asta? Mișcarea este dedusă de specialiști prin consecințele și modificările care au loc la contactul dintre plăci.

Urmează mișcările tectonice.

Reclame


Categorii:clasa a 9 a, pentru elevii de liceu

Etichete:, , , ,

2 răspunsuri

  1. Multumim frumos,foarte interesant!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: