Regatul Marii Britanii și al Irlandei de Nord – secolele 19 și 20

         Secolul al 19-lea a fost pentru Regat un ”secol al avântului politic” pe toate planurile. Obiectivul său a fost de a ajunge putere mondială, pentru aceasta organizându-se în două direcții: menținerea echilibrului pe continentul european și apărarea și extinderea imperiului său în afara Europei.

             În secolul al 19-lea s-a văzut față în față cu două mari amenințări: revenirea eventuală a hegemoniei franceze în Europa după căderea lui Napoleon și ascensiunea puternică a Imperiului german în ascensiunea sa europeană și mondială.napoleon-bonaparte-67784_1280

             După pierderea teritoriilor din America, centrul Imperiului britanic devenise India. Rutele maritime dar și terestre care au permis legarea Londrei de India engleză au devenit extrem de importante. Osatura de bază a fost construită pe controlul intrărilor în Marea Mediterană și anume Gibraltar, Malta și Egipt, pe releele din Oceanul Indian și Golful Persic dar și pe controlul terestru spre Iran, Caucaz, Asia Centrală, Tibet și China. Evident că în acest avânt teritorial principala amenințare o reprezenta Imperiul Rus care căuta, în egală măsură, să-și extindă teritoriul imperial spre sud.expansiunea rusiei

            Însă politica engleză în India nu a exclus o prezență puternică a Londrei în America de Nord și Marea Caraibilor precum și o politică africană atât în Golful Guineei cât și pe ruta dintre Cairo și regiunea Cap. Prezența Londrei s-a făcut resimțită și în Oceania – Australia și Noua Zeelandă –  dar și în Atlanticul de Sud.

             Secolul 20 aduce în prim plan o alianță a Londrei cu cei doi mari ”inamici” ai acesteia: Franța și Rusia. De ce acest lucru? Pentru a împiedica substituirea Germaniei ca mare putere mondială. Astfel, Antanta Cordială și apropierea anglo-rusă din anul 1907 vor servi drept preludiu sistemelor de alianță formate în Primul Război Mondial. Londra a purtat acest război în Europa – Franța, Peninsula Balcanică, în Orientul Mijlociu – Egipt, Mesopotamia și Palestina dar și în Africa – sprijinindu-se pe dominioanele sale sud-africane.

           La ieșirea din conflict, Londra și-a mărit sfera de influență în special în Africa (unde a înglobat coloniile germane) și în Orientul Mijlociu (unde a împărțit cu Franța teritoriile arabe dominate de Imperiul Otoman).

            O ”Anglie imperială mărită” este aceea care a intrat în perioada interbelică și care, paradoxal, și-a început declinul față de Statele Unite ale Americii. Participarea americană (chemată să preia ștafeta de conducător mondial în detrimentul insulei engleze) la Primul Război Mondial a confirmat poziția de ”insulă-continent” a Londrei.

            Londra abandonează politica sa de echilibru european în detrimentul Franței care, la rândul ei se afla slăbită în fața Germaniei. Principala preocupare a Londrei devine apărarea imperiului său.

            Al Doilea Război Mondial i-a văzut pe englezi luptând în Franța, în Africa de Nord (Libia, Egipt) și în Extremul Orient (Malaysia și Birmania). Intrarea în război a Uniunii Sovietice, apoi a Statelor Unite a permis Londrei să-și salveze (temporar) imperiul.statue-1287398_1920

           Al Doilea Război Mondial a purtat Statele Unite pe culmea puterii lor, exact așa cum anticipase Londra. Victorioasă, dar sleită de puteri, Marea Britanie a fost confruntată cu un dublu proces: începutul decolonizării și începutul Războiului Rece. Alegerea Londrei în ceea ce privește Războiul Rece a fost să devină ”secundantul” Statelor Unite. Acest fapt întărește poziția superioară a Washington-ului asupra Londrei, poziție rămasă definitivă.

           În ciuda recuperării unor vechi colonii italiene – Eritreea și Libia – pe baza mandatelor ONU și a tentativelor de a unifica Orientul Apropiat arab, înlăturând Franța din Levant, Londra a fost forțată să acorde independența Imperiului Indiilor (adică actualele state India, Pakistan, Sri Lanka (fostă Ceylon), Myanmar (fostă Birmania), Nepal, Maldive și Bangladesh. Londra își ”întoarce fața” către Africa de Sud. Sfârșitul anilor 50 a fost marcat de decolonizarea Africii engleze, urmată, în anii 70 de decolonizarea Pacificului și Mării Caraibilor.Asia_politica

               Anglia postcolonială de astăzi  mai deține 15 teritorii ale coroanei împrăștiate în bazinul Mării Caraibilor, în Atlantic și în Oceanul Indian, cât și câteva în jurul Antarcticii. Ea continuă însă să se ”sprijine” pe strâmtori importante din punct de vedere geostrategic precum: Dover (îi asigură un rol principal în comerțul cu Europa de Nord), Cape Town și Gibraltar. Poziția sa în Europa face din Londra cel mai bun partener european al Washington-ului și totodată un ”cap de pod” pentru pătrunderea americanilor în Europa.CIA_map_of_the_Caribbean

              Trebuie menționat un aspect important în ceea ce privește poziția pe care a deținut-o Londra în cadrul Uniunii Europene și anume: în cadrul acesteia, englezii au fost partenerul cu cea mai scăzută pondere a schimburilor avute dat fiind faptul că inițial, Londra s-a opus unificării europene. Conform opțiunilor americane care au apărat ideea europeană doar la începuturile ei pentru a o integra într-o vastă zona de liber schimb atlantic, Londra a încercat să se împotrivească Pieții Comune creând o zonă de liber schimb – AELS. Dar, cu sprijinul Germaniei, care dorea să poate uni construcția europeană cu apărarea atlantică, Londra a sfârșit prin a se alătura Comunității Europene în anul 1982. Această intrare a Londrei în ceea ce urma să fie Uniunea Europeană a contribuit foarte mult la apropierea Uniunii Europene de NATO. Chiar dacă a făcut parte din Uniunea Europeană Londra a rămas fidelă Statelor Unite ale Americii.

Reclame


Categorii:geografia generală, geopolitică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: