Hidrografia Africii

            În ceea ce privește rețeaua hidrografică (și dacă stăm și ne gândim….nu numai…..), Africa este un continent al contrastelor . Astfel, deși la prima vedere pare bogată, doar ½  din aceasta are scurgere permanentă spre ocean (regiuni exoreice). În rest, există atât regiuni areice (fără scurgere) cât și endoreice (cu scurgere interioară).

Cele mai importante fluvii, sub aspectul lungimii și debitelor sunt Nil și Congo.africa_relief_ape 2

În funcție de direcția de curgere, s-au conturat trei mari sisteme hidrografice:

  • către Oceanul Indian – mai importante sunt Zambezi și Limpopo;
  • către Marea Mediterană – Nil;
  • către Oceanul Atlantic – Congo, Senegal, Orange și Niger.

       Nil – cel mai lung fluviu al Africii (6671 km), și al doilea din lume după fluviul Amazon, izvorăște din zona ecuatorului; străbate statele: Tanzania, Burundi, Rwanda, Uganda, Kenya, Sudanul de Sud și Sudanul de Nord, Etiopia și Egipt; izvorul său este râul Kagera, care se varsă în Lacul Victoria; secțiunea dintre Lacul Victoria și Albert (Mobutu Sese-Seko) poartă numele de Victoria Nil (unde se formează și cascadele Owen și Murchinson).

murchison-national-park-2111157_1920

Murchinson

Trebuie menționat că între cele două lacuri (Victoria și Albert) se află lacul Kyoga (caracter mlăștinos); odată cu intrarea în regiunea grabenului african, valea se îngustează între pereții de granit, iar Nilul formează cea mai frumoasă cascadă de pe cursul său – Murchinson (40 m); de la stânga lacului Albert, având Munții Albaștri (Blue Mountains) pe partea stângă, Nilul poartă denumirea de Albert Nil până la Juba (Sudanul de Sud); de aici el își continuă drumul sub denumirea de Bahr el Jebel (care în traducere înseamnă Fluviul Muntelui); primește în această zonă, pe partea stângă, un afluent important – Bahr el Ghazal. După ce trece de localitatea Malakal fluviul ia numele de Bahr el Abyad (se traduce prin Nilul Alb), denumirea pe care o poartă până la Khartoum, unde se unește cu Bahr el Azraq (Nilul Albastru), afluent ce vine din Podișul Abisiniei (acest afluent este foarte important în ceea ce privește regimul de scurgere al Nilului în sectorul egiptean). De la confluența Nilului Alb cu Nilul Albastru, sub denumirea de Nil (sau Bahr, care, în limba arabă înseamnă ”mare”) fluviul mai primește un singur afluent important – Atbara – care vine tot din Podișul Abisiniei. Nilul se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă.

egypt-11043_1920

delta Nilului

 

          Congo – are cel mai mare bazin hidrografic din Africa (3,5 mil. km2), având și debite foarte bogate datorită faptului că cea mai mare parte a bazinului său se suprapune peste zona ecuatorială. Fluviul străbate statele: Angola, Congo, Zambia, Tanzania, Burundi, Rwanda, R.Centraficană, R.D.Congo și Camerun. Izvorăște din Podișul Shaba, iar cursul său superior poartă numele de Lualaba. Un lucru interesant este acela că bazinul acestui fluviu este repartizat oarecum în mod egal de o parte și de alta a ecuatorului; mai mult, latura estică a bazinului (care are o formă aproape triunghiulară) ”se sprijină” pe grabenul est-african în care se găsesc marile lacuri Malawi, Nyassa, Tanganyika, Kiwu, Edward și Albert, din care două – Tanganyika și Kiwu – sunt drenate de acest fluviu. Se varsă în Oceanul Atlantic printr-un estuar;

         Zambezi – este cel mai important fluviu din emisfera sudică a Africii; străbate statele Angola, Botswana, Zambia, Zimbabwe, Mozambic; este al patrulea fluviu ca mărime după Nil, Congo și Niger; izvoarele acestui fluviu sunt în Podișul Ba-Lunda, la 1525 m altitudine, exact la granița dintre Angola, Congo și Zambia; cursul său superior se numește Liba și se desfășoară pe teritoriul Angolei și Zambiei. Pe acest fluviu se formează Cascada Victoria, cea mai lată cascadă din lume, cu peste 1600 m lățime, declarată în anul 1989, de către UNESCO, monument al naturii.

waterfall-2227010_1920

cascada Victoria

 


         Lacurile naturale sunt numeroase, tipice fiind cele de origine: 

tectonică:  Caracteristicile acestor lacuri sunt: suprafețe mari (de ordinul miilor de km pătrați și adâncimi foarte mari – peste 1000 m). Ele sunt dispuse în general de o parte și de alta a Marelui Rift Est African. Mai importante sunt:481px-rift_svg

         Lacul Tanganyika:  – situat la 775 m altitudine, are o suprafață egală cu 32.000 kmp; adâncimea maximă egală cu -1435 m, face ca acest lac să fie cel mai adânc dintre toate lacurile situate în grabenul est african și al doilea pe glob după Lacul Baikal; lacul-tanganyika

         Malawi – un alt lac tectonic situat în grabenul estic al Africii, este al doilea ca și adâncime din Africa după Tanganyika (-706 m); este situat în partea sudică a riftului est african după unirea celor două ramuri – vestică și estică; suprafața sa este egală cu 30.500 kmp;malawi-2042732_1920


           un lac ”cu totul special” ca și geneză este Lacul Victoria – cu o suprafață egală cu 68.800 kmp și o adâncime de numai………… -40 m, are o poziție aparte în cadrul Marelui rift Est-African; el este încadrat de cele două ramuri – estică și vestică: ramura vestică – în care se găsesc lacurile Zwai, Langana, Shala, Awusa, Abaya, Rudolf, Naivasha, Magadi, Natron, Eyasi, Maniara și Rukwa și ramura vestică cu lacurile Albert, Edward, Kiwu și Tanganyika. Cu toate acestea, geneza sa nu este legată de aceste lacuri. Conturul țărmului, configurația depresiunii (care este aproximativ pătrată) și adâncimea medie mică, sunt o dovadă a faptului că lacul Victoria nu s-a format prin prăbușire ca toate celelalte lacuri din regiune. Astfel, lacul ocupă o depresiune născută prin lăsarea lentă a podișului între cele două ramuri ale marelui graben african; țărmul este foarte dantelat, iar în interiorul acestui lac se găsesc numeroase insule.victoria-1804898_1920

lake-albert-2103890_1920

lacul Albert

 

africa_lacuri

          Alt tip de lac întâlnit în Africa este cel de tip șot – reprezintă lacuri sărate, puțin adânci; 

        Lacul Ciad este situat la intersecția Podișului Sahara cu savana nord-africană, ceea ce conduce la mari variații de nivel ale apei lacului. Ceea ce include astăzi lacul Ciad (suprafața sa cu cele câteva mii de insulițe) reprezintă doar un rest din ceea ce a însemnat în trecutul geologic acest lac. Existența lui în condițiile climatice actuale se datorează celor doi afluenți pe care îi primește din partea sudică – Chari și Lagone – și parțial de la cei din partea vestică – Komadugu, Yobe și Hadeji – care aduc ape prin care compensează parțial pierderile pe care le are acest lac datorită cantităților foarte mici de precipitații, dar și datorate utilizării intense a apei lacului de către om. Un lucru interesant la acest lac este acela că, deși pierde foarte multă apă prin evaporare și utilizare antropică și deși este un bazin endoreic aflat într-un evident proces de restrângere, apa sa este ușor salmastră spre dulce, comparativ cu cea a ”șoturilor tipice”, aflate la marginea nordică a Saharei, care au apă extrem de sărată.

ciad_1

evoluția Lacului Ciad perioada 1973 – 2001

 

Reclame


Categorii:clasa a 7 a, pentru elevii de gimnaziu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: