Atmosfera

            Unul dintre elementele de unicitate ale planetei noastre – Pământ – în Sistemul Solar, este dat de prezența învelișului gazos – atmosfera. Ea nu este omogenă din punct de vedere al alcătuirii, dar nici al structurii, fiind formată din mase de aer cu proprietăți diferite.

            Astfel, atmosfera este alcătuită din:1

  • N2 – singur – nu întreține viața; în combinație cu O2 – da; plantele și-l procură în cantități mari ca materie nutritivă, îndeosebi din compușii acestuia;
  • O2 – este indispensabil vieții; procentul ridicat din atmosferă se datorează activității plantelor, care, prin fotosinteză, îl eliberează în cantități mari;
  • CO2 – important în viața plantelor; uscatul îl emană; oceanul îl absoarbe.

Se presupune că la începutul existenței sale ca planetă, Pământul avea o atmosferă cu o altă compoziție; se pare că era formată din metan, hidrogen sulfurat, amoniac, hidrogen și vapori de apă.

             Evident, compoziția atmosferei Pământului este determinată, în cea mai mare măsură, de existența biosferei.

              Apa se găsește în atmosferă în toate cele trei stări de agregare: lichidă, solidă și gazoasă.

             În atmosferă, apa trece dintr-o stare de agregare în alta. Cele mai răspândite sunt trecerea apei din gaz în lichid (condensare) și viceversa (evaporare), precum și din lichid în solid (îngheț) și viceversa (dezgheț).starile de ageregare

             Pentru om, importanță deosebită o are troposfera – stratul atmosferic inferior. Acest lucru se datorează faptului că procesele și fenomenele atmosferice, cu influență directă asupra omului, se produc în troposferă.

             Pe de altă parte, omul, prin activitățile sale (în special prin arderea combustibililor fosili – cărbuni, petrol și gaze naturale; despăduririle pe suprafețe foarte mari) modifică raportul dintre gazele componente.

deforested-574185_1920

teren despădurit pentru uilizarea lui în construcții – periferia orașului Helsinki

Structura atmosferei


          troposfera: până la 11 km altitudine; concentrează peste 90% din masa atmosferei; datorită forței centrifuge care se formează în plan ecuatorial odată cu mișcarea de rotație a Pământului, dar și a atmosferei sale, troposfera ajunge la grosimi de 16-18 km la ecuator și aproximativ 10 km la poli; este sediul formării norilor și precipitațiilor; temperatura medie scade cu circa 0,60 C/100 m odată cu creșterea altitudinii (gradientul termic vertical).clouds-3676703_1920

          stratosfera: este cuprinsă între 11- 32 km altitudine; este rarefiată; temperatura crește constant până la aproximativ -40 – 00 C; la circa 20 km altitudine se află stratul de ozon care protejează Terra de razele ultraviolete;

          mezosfera: se întinde de la 32 km la circa 80 km; temperatura scade din nou, atingând o valoare de aproximativ -800 C;Untitled10

         ionosfera sau termosfera: este stratul situat între 80 km și 1000 km altitudine; temperaturile cresc constant atingând valori de până la 18000 C (de aici și denumirea de termosferă); este formată din mai multe straturi – D, E, F și G –  care au rol în absorbția anumitor radiații solare și în reflectarea undelor radio emise de pe suprafața terestră; tot aici se formează și aurorele polare (fenomene legate de intensitatea activității Soarelui);

s-a observat că în jurul Pământului există două centuri de radiații: prima, la o înălțime de 3000-4000 km, iar a doua la aproximativ 15000 – 20000 km; aceste două centuri sunt formate din particule electrice provenite de la Soare și captate de câmpul magnetic terestru. Spațiul cosmic în care se simte influența cîmpului magnetic al Pământului  poartă denumirea de magnetosferă.

         exosfera: este ultimul strat ce se întinde până la 3 000 km (după unii cercetători până la 10 000 km); aerul este extrem de rarefiat;

          Atmosfera exercită o presiune asupra suprafeței scoarței terestre – ”presiune atmosferică”; are o valoare medie egală cu 1 km/cm pătrat; se exprimă în milibari (mb).

Caracteristicile presiunii atmosferice:


  • scade cu înălțimea – acest fapt se datorează faptului că, odată cu creșterea înălțimii, cantitatea de aer este mai redusă și implicită presiunea acesteia este mai mică; s-a calculat că presiunea aerului scade cu 1/30 din valoarea ei / 275 m;
  • se modifică în cursul unei zile și a unui an: diurn – mai ridicată la orele 10 și 22 și mai scăzută la orele 4 și 16; anual, mai ridicate iarna și mai scăzute vara;
  • nu este uniformă pe întreaga suprafață a Terrei – situația este foarte complexă. Dacă suprafața Pământului ar fi omogenă, presiuni mai ridicate s-ar înregistra la tropice și la poli și presiuni mai coborâte la paralelele de 600 și ecuator.

         Detalieri ale maselor de aer cu presiune ridicată și mase de aer cu presiuni scăzute, precum și modul în care acestea modifică clima și vremea vor fi detaliate în articolul ”Harta sinoptică”.

 

 

Reclame


Categorii:clasa a 9 a, pentru elevii de liceu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: