Rolul unor state în sistemul geopolitic mondial actual – Federația Rusă

        Federația Rusă este cel mai întins stat din lume, întins pe două continente (17 mil km2), dar în ciuda acestui fapt este puțin populată pentru dimensiunile pe care le are; această imensitate teritorială nu îi conferă avantaje foarte mari datorită diversității etnice și religioase; în schimb, din punct de vedere al resurselor, are avantaje foarte mari ce derivă tocmai din suprafața enormă pe care o are acest stat;

Are toate formele de relief, ceea ce are ca avantaje existența tuturor resurselor existente în scoarța terestră și un mare potențial hidrografic de care aceasta beneficiază din plin.

rusia

Federația Rusă

        Ocupă jumătatea estică a Europei și partea central – nordică a Asiei; populația a atins valoarea de 144.096.810 (2015); principala problemă este declinul demografic şi migrația “inversă” din partea asiatică spre partea europeană; dificultățile economice datorate tranziției au diminuat poziția Federației Ruse în economia mondială; are aspirații noi legate de repoziționare în procesul de globalizare;

         Din punct de vedere istoric, Rusia a cunoscut o dezvoltare teritorială fără precedent datorită a doi împărați: Petru I cel Mare (1682-1725) și Ecaterina a II a (1762-1794), care vor împinge hotarele imperiului în toate direcțiile; astfel, Rusia puternică, cu cei 22,3 milioane km2 și o populație de peste 160 de milioane, intră în primul război mondial cu scopul de a se instala la Constantinopol; între 1914-1917 Rusia înfruntă Austria, Germania și Turcia, în urma acestei acțiuni Rusia pierzând aproximativ 800.000 km2 (Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale);

         Cea mai mare extensiune teritorială o cunoaște în perioada comunistă, când sunt înglobate cu forța noi teritorii spațiului sovietic: Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța (România); a reușit să ”exporte” regimul comunist altor state (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Albania, Iugoslavia etc.);

          Sfârșitul celui de al doilea război mondial inaugurează un nou ciclu geopolitic pentru Uniunea Sovietică, caracterizat prin:

          În anul 1945, Uniunea Sovietică ocupa partea estică a Germaniei, retrăgându-se din Europa Centrală. Ocupase Țările Baltice, părți din Finlanda, o porțiune din Prusia, Bielorusia și Ucraina (poloneze), Ucraina transcarpatică ex-cehoslovacă, Basarabia, Tuva, Sahalinul și Kurile. Reușise să formeze ”un lagăr socialist” – Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, România, Bulgaria, Iugoslavia și Albania. Stalin încearcă să anexe teritorii în defavoarea Iranului și Turciei, dar eșuează în fața americanilor și englezilor. Moscova ”pune piciorul” în Coreea și China.

           După căderea comunismului puterea Rusiei slăbește considerabil; acest lucru se produce datorită unui complex de factori: lipsa de performanță internă și de competitivitate externă a economiei; ”hipercentralizarea” sistemului comunist etc.;  în urma dezmembrării, Rusia preia toate prerogativele de mare putere ale Uniunii Sovietice, în ciuda faptului că pierde odată cu aceasta aprox. 5 mil. Km2 și aprox. ½ din populație URSS-ului prin obținerea independenței statelor care alcătuiau U.R.S.S.-ul; dar anul 1991 este un an în care Rusia încearcă, de această dată fără constrângeri politice, să revigoreze fostul U.R.S.S. prin înființarea Comunității Statelor Independente (C.S.I.); se alătură rapid toate statele ”foste U.R.S.S.” cu o excepție – Țările Baltice, care-și ”întorc fața” către Europa și implicit U.E.; 

         Momentul 1999, când Statele Unite intervin în problema Serbiei (Kosovo) strică și mai mult relațiile ruso-americane;

        Astăzi, lupta dintre cele două mari puteri ia amploare din ce în ce mai mult: Washingtonul și aliații săi (Berlin, Ankara și Islamabad) încearcă să slăbească din ce în ce mai mult poziția Moscovei atât în Europa de Est cât și în Asia Centrală; pe de altă parte, Moscova reușește să se mențină în Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Armenia, având însă probleme grave în Ucraina, Georgia și Uzbekistan; acest context politic a condus la o ”apropiere” a Moscovei de Beijing (blocul chino-rus înconjurat de Washington și aliații săi);

Rusia postsovietică a pierdut controlul fostelor state comuniste din Europa de Est, dar, profitând de crizele balcanice ea devine ”activă” în Europa sud-estică, lucru pe care nu-l făcuse în epoca sovietică. Acțiunea militară purtată de NATO în anul 1999 din Serbia degradează și mai mult relațiile dintre Moscova și Washington.

Este momentul în care Moscova se apropie foarte mult de Beijing care la rândul ei este îngrijorată de presiunea nipono-americană din Asia de Nord. Se asistă în momentul de fațp la crearea unui bloc geopolitic euroasiatic chino-rus, exact pe modelul anilor 50, dar fără aceeași dimensiune ideologică. Acest bloc este puternic înconjurat de Washington și aliații săi. ”Este o bătăliă gigantică” între aceeași jucători ai Războiului Rece dar fără ca cei doi să se confrunte direct, ci mulțumindu-se să susțină, fiecare, războaie locale prin care cele două puteri nu fac altceva decât să-și întărească propria putere și influență pe plan mondial. Sunt voci care pariază pe Rusia și anume că această națiune veche, care timp de cinci secole a reușit să-și construiască ”imperiul și influența” din prezent nu va lăsa Washingtonul să înainteze prea adânc în spațiul geopolitic atât de greu obținut. De altfel, în timpul crizei din Irak (1997-1998) nu a demonstrat Rusia că nu este dispusă să renunțe la ambițiile sale mondiale?

         În momentul de față deține poziția de putere mondială datorită mai multor atribute: potențial economic uriaș (resursele enorme); a doua putere militară a lumii (în ciuda faptului că a pierdut o parte din tehnica militară în favoarea altor state – în principal a Ucrainei); importantă putere nucleară (1954) dispunând de un arsenal nuclear impresionant;

          Putere cosmică (fosta URSS a fost prima țară din lume care a lansat un satelit artificial al Pământului (1957) și a trimis primul om în Cosmos (Iuri Gagarin – 1961).

           Din punct de vedere economic, social și cultural, există o diferențiere majoră între partea europeană (populată și dezvoltată economic) şi partea asiatică (nepopulată, mai puțin dezvoltată economic dar deținătoarea majorității resurselor Rusiei); deține cel mai mare fond forestier de pe glob; deficitul demografic (bilanț natural negativ -6‰) foarte accentuat pentru partea asiatică va putea crea probleme serioase în exploatarea părții asiatice a Federației Ruse; 

Reclame


Categorii:clasa 11, geografia generală, geopolitică, pentru elevii de liceu

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: